Neguri albe, strãlucite
Naºte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în ºezãtoare
De painjen tort sã rumpã,
ªi aninã-n haina nopþii
Boabe mari de piatrã scumpã.
Lângã lac, pe care norii
Au urzit o umbrã finã,
Ruptã de miºcãri de valuri
Ca de bulgãri de luminã,
Dându-ºi trestia-ntr-o parte,
Stã copila lin plecatã,
Trandafiri aruncã roºii
Peste unda fermecatã.
Ca sã vad-un chip, se uitã
Cum aleargã apa-n cercuri,
Cãci vrãjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;
Ca sã iasã chipu-n faþã,
Trandafiri aruncã tineri,
Cãci vrãjiþi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.
Ea se uitã... Pãru-i galben,
Faþa ei lucesc în lunã,
Iar în ochii ei albaºtri
Toate basmele s-adunã.
Naºte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în ºezãtoare
De painjen tort sã rumpã,
ªi aninã-n haina nopþii
Boabe mari de piatrã scumpã.
Lângã lac, pe care norii
Au urzit o umbrã finã,
Ruptã de miºcãri de valuri
Ca de bulgãri de luminã,
Dându-ºi trestia-ntr-o parte,
Stã copila lin plecatã,
Trandafiri aruncã roºii
Peste unda fermecatã.
Ca sã vad-un chip, se uitã
Cum aleargã apa-n cercuri,
Cãci vrãjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;
Ca sã iasã chipu-n faþã,
Trandafiri aruncã tineri,
Cãci vrãjiþi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.
Ea se uitã... Pãru-i galben,
Faþa ei lucesc în lunã,
Iar în ochii ei albaºtri
Toate basmele s-adunã.