Dorinta


In toamna anului 2000 am citit poezia "Dorinta" de Mihai Eminescu, poezia care m-a impresionat profund si m-a facut sa simt si eu dorul puternic pe care l-a simtit poetul cand a scris-o, si sa-mi doresc sa fie eu in locul lui, in codru, langa izvor, sub teiul inflorit care miroase atat de frumos, in bratele fetei cu parul de aur de care poetul a fost atat de indragostit si de care si eu m-am indragostit dupa ce am citit poeziile lui.

Dupa ce am citit poezia am inceput sa-mi imaginez ca sunt acolo cu ea si ne sarutam si am simtit nevoia sa astern pe hartie imaginea feerica din mintea mea: eu cu ea in codru, sub ploaia de flori de tei. Atunci am realizat primul meu tablou inspirat din poeziile lui Mihai Eminescu. 

Aceasta este pictura pe care am creat-o in anul 2000 fiind inspirata de poezia Dorinta

Dorinta

Dorinþa

Vino-n codru la izvorul
Care tremurã pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

ªi în braþele-mi întinse
Sã alergi, pe piept sã-mi cazi,
Sã-þi desprind din creºtet vãlul,
Sã-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ºedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în pãr înfiorate
Or sã-þi cadã flori de tei.

Fruntea albã-n pãrul galben
Pe-al meu braþ încet s-o culci,
Lãsând pradã gurii mele
Ale tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;

Adormind de armonia
Codrului bãtut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastrã
Or sã cadã rânduri-rânduri.

 

Make a free website with Yola