Lacul


Si poezia "Lacul" s-a nascut din tristetea cauzata de moartea Cassandrei Alupului, cea carea fost prima si marea iubire a lui Mihai Eminescu. Poetul a scris aceasta poezie amintidu-si serile cand se plimba cu ea pana la lacul plin de nuferi  si sareau amandoi intr-o barca si pluteau impreuna.

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blândei lune –
Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.


 

Make a Free Website with Yola.